Videoclipul prezintă diferitele etape de producție ale celebrului și prețiosului „Teste di Moro”, o piesă tipică a meșteșugului sicilian. Procesul constă în diferite etape: primul pas constă în realizarea formei și acest lucru se întâmplă prin doi pași importanți, primul: rotire și modelare iar al doilea pas este uscarea: fiecare piesa, după ce a capatat formă, este lăsată să iasa toată apa din lut și când este complet uscată va avea loc prima ardere în cuptor pentru aproximativ 13 ore. După prima ardere, toate piesele sunt vopsite și retușate capatând o culoare albă. După terminarea tabloului, piesele sunt gata să treacă în mâinile decoratorilor, care vor da culoare și stil creației. Ultimul pas este a doua ardere în cuptor și este cea mai importantă fază în care totul capătă luminozitate, sporind astfel culorile și formele.
"Arta de a sufla sticla a fost descoperită pentru prima dată în Orientul Mijlociu de-a lungul coastei feniciene în anul 20 î.Hr. Această nouă tehnică a schimbat utilizarea sticlei de la bijuterii și ornamente la obiecte de necesitate. Suflarea sticlei, a vazelor și obiectelor de artă este încă realizată în același mod în care s-a făcut inițial. Suflantele de sticlă se cufundă cu o țeavă de fier în topitură și rostogolesc o cantitate mică de sticlă topită in capăt. Apoi se rulează sticla topită pe o paletă sau pe o placă metalică pentru a-i da o formă inițială. Suflând în țeavă se creează o bulă iar cu padele din lemn cu găuri și ziare umede se modelează sticla. Foarfecele pot fi folosite pentru a tăia sticla înmuiată. Sticla topită suplimentară poate fi aplicată și modelată în tije, mânere și alte opere de artă decorative. Bucata fierbinte de sticlă poate fi îmbibată în sticlă topită de culoare contrastantă. Sticla de toate tipurile poate fi colorată prin adăugarea de metale, oxizi metalici sau alți compuși la topitură."
"Ceramica andaluză fină a fost realizata la Mănăstirea La Cartuja din Sevilla în secolul al XIX-lea. În zilele noastre este fabricata în Salteras. Un număr total de 12 olari creează ceramică imprimata, plăci albe de flint, ceramică decorată cu lac calco, porțelan pictat și opac. Tehnica: un amestec solid este întins pe matriță și uscat. Un amestec lichid este preparat și injectat în matrițe pentru prima ardere, la 1.120 grade C, timp de 12 ore. Apoi bucățile sunt scufundate într-un vas cu lichid, înainte de a fi decorate. Culoarea este fixată cu o a doua ardere între 700 și 850 de grade, timp de 20 de ore, fiind scufundată ulterior în smalt alb. Se arde pentru ultima dată la 1.015 grade C, timp de 12 ore. Imperfectiunile sunt îndepărtate și obiectul rezultat este lustruit. Materiale principale: argilă din Anglia, caolin din Burela, nisip din Cadiz, carbonat de calciu, silice și feldspat."
“Ceramica La Rambla este o ceramica caracteristică pentru albul său și argila poroasă, cu o capacitate uimitoare de răcire a conținutului lichid, transformat in boluri, borcane, sticle etc. Mai este folosită la fabricarea accesoriilor pentru articolele de bucătărie, grădinărit și construcții, cum ar fi gresie și elemente de iluminat.
Tehnica: argila este scoasă din sol, curățată de impurități și uscată la soare. În continuare, este cernută și frământata, apoi este modelata de strung, creând formele dorite.
Este uscata și arsa la cuptor la 1000 °C. În cele din urmă, este învelită cu sticlă colorată, decorată, lustruită și finalizată printr- o a doua ardere. Materialul principal este vasul lucrat local, din lut şi apă. Primele descoperiri ale ceramcii în formă de clopot , în La Rambla (Cordoba), datează din epoca bronzului.
Această ceramică preistorică s-a consolidat în perioada de ocupație arabă. Cea mai emblematică ceramica de la Rambla datează din 1460, când au aparut primele inscrisuri.”
Ceramica este un brand de top al Boleslawiec, un oraș polonez din Silezia Inferioară de foarte mult timp. Produs de la începutul secolului al XIX-lea și până astăzi, nu și-a schimbat caracterul original și unic. Aspectul său unic a supraviețuit până în zilele noastre în forma sa originală. Fiecare piesă este pictată manual sau stantata. În acest fel, fiecare produs este original și unic. Acestea sunt formate, apoi pictate manual și arse la temperaturi de peste 1.250 grade Celsius.
"Chalupki este un sat mic situat în regiunea Swietokrzyskie. Satul este renumit nu numai în Polonia, ci și în toată Europa pentru tradiționalul sau olărit. Începuturile ceramicii din Chalupki datează din secolul al XVI-lea. În anul 1935 au fost până la 69 de ateliere de olărit iar 40 de ani mai târziu mai erau 40. Abilitățile și tradiția olarului sunt transmise din generație în generație. De obicei, familii întregi erau angajate în această meserie extrem de rară."
"Fabrica de cristal ""Julia"" este o marcă prestigioasă prezentă pe piața mondială de aproape 200 de ani. Ca ramură productivă a companiei Kolglass, produce produse de cea mai înaltă calitate, realizate manual, caracterizate cu finețea finisării. Fabrica este specializata în realizarea sticlei din cristal format manual, suflat și presat. Compania are o tradiție bogată în procesul de fabricare a sticlei și utilizarea șlefuirii, sablării, gravării și vopsirii, ceea ce face ca produsele să fie unice. Marea varietate de cristale multicolore, cu procedeul unic de fabricare manuală distinge produsele companiei."
"Această bijuterie este un produs unic al minorității etnice Lemko din regiunea Hutzul, în colțul de sud-est al Poloniei, din lanțul carpatic. Krywulki este numele dat colierelor de mărgele, care sunt făcute fie pe un țesut mic, fie cu un ac, prin filetarea minuțioasă a mărgelelor de 2 milimetri pe o bucată de sfoară. Înainte de război, femeile tinere bogate aveau adesea versiuni de până la 15 cm lățime, care semănau foarte mult cu niste gulere. Cei mai puțin înstăriți își permiteau, de obicei, doar o piesă mica, ingusta, pe care o purtau cu o bluză brodată și un corset."
Sticla de Murano este foarte populara în toată lumea si recunoscută ca meșteșug de înaltă calitate. Arta fabricării sticlei așa cum o știm astăzi a evoluat în Murano între secolele 15 și 19.
Procesul de fabricare a acestui tip de sticlă este foarte dificil, iar de câțiva ani, mesterii din Murano au avut monopolul creării sticlei. Obiectele se fac din nisip sau sticlă brută și se lucreaza când sunt încă fierbinti: artizanul trebuie să lucreze sticla imediat după arderea în cuptor, pentru a o putea modela.
Există diverse tehnici de fabricație utilizate de-a lungul secolelor pentru a crea diferite tipuri de obiecte de artă: suflarea în sticlă, cristal, sticlă filigranată, sticlă albă și multe altele. Videoclipul arată fabricarea sticlei de către artizanii Murano de la magazinul local „Fornace Colleoni”.
"Ceramica neagră de Marginea este unică în Europa. Emblema sa este ceramica de culoare neagră obtinută fără utilizarea vopselelor.
Traditia olăritului este veche la Marginea (Bucovina, judetul Suceava), datand din anii 1500, unii autori apreciază chiar că ceramica neagră de la Marginea este o mostenire dacică, având în vedere prezenta acestui tip de ceramică în unele situri arheologice geto-dacice si neolitice.
Mestesugul ceramicii negre s-a transmis peste generatii, în prezent în Marginea existând un număr restrâns de familii de olari. ”Secretul” ceramicii negre constă în modalitatea de ardere.
Astfel, spre sfârsitul arderii, se astupă toate gurile cuptorului, iar arderea continuă înăbusit, fumul împregnând suprafata vaselor.
Prin slefuire cu o piatră bogată în cuart (”cremene”) se obtine un luciu metalic deosebit. Pământul este adus de olar din marginea satului, iar procesul tehnologic durează 3 săptămâni din momentul modelării pe roata, apoi urmeaza decorarea, uscarea si la final arderea în cuptor. La fel ca strămosii săi, olarul frămâta lutul cu mâinile goale, după ce l-a înmuiat cu apă. Alege o bucata de lut, o pune pe roată si totul începe să se invarteasca.
Tehnica de decorare este una traditională: vasele sunt lustruite cu o piatră specială, urmele de gri pe peretii vasului sunt amestecate cu negrul lor metalic.
La această tehnică se adaugă utilizarea unor motive geometrice si ornamente: spirale, linii întrerupte, ramuri de brad."
"Videoclipul arata cum se realizeaza o cana din lut prin tehnologia clasică,pe roata olarului. Ceramica a fost produsă prin această tehnică în toată Slovacia. Decoratiunile diferă in functie de regiuni. Slovacia vestică este cunoscută prin olăritul din regiunea Modra iar estul Slovaciei prin olăritul din regiunea Pozdisovce. Se pregateste mai intai o bucată de lut care este tăiată pentru a face ca materialul să adere mai bine. Partea de jos a canii se va extinde. Din partea de jos a canii, începe să se tragă în sus. Când este intinsa ea poate fi modelată (înainte de a fi încă posibilă tăierea fundului). Mijlocul este presat. Interiorul este udat cu un burete de apă, astfel încât compozitia sa nu se strice ulterior. Cana capătă forma finală cu ajutorul unei lame și apoi este netezită cu un burete. La sfârșit, se formează gaura de turnare iar urechea este atașată. După uscare, cana este pusa într-un cuptor electric la temperatura de 950 de grade Celsius. După prima uscar, cana este lacuita. Apoi se da iar la uscare, luciul se răspândește pentru a forma un strat sticlos subțire."
Olăritul in Cipru datează din perioada neolitică. Descoperirile arheologice confirmă faptul ca oamenii foloseau la acea vreme vasele din lut în viața lor de zi cu zi și chiar își decorau casele cu ele. Arta olăritului continuă si în prezent, meșteșugarii locali sunt inspirați de lumea din jurul lor, de natura Ciprului și sunt influențați de viziunea timpului lor și au folosit toate acestea pentru a produce o varietate de forme si motive, regasite in tipare si în activitatea lor. Olarii creează arta și din experiența acumulată continua să formeze caracterul unic, distinctiv al artei și meșteșugurilor locale ale insulei.
"Imaginile pictate pe sticlă aparțineau unei manifestări tipice a picturii populare. Inițial, ei au înfățișat teme religioase și seculare. Se crede ca imaginile sfinților protejează proprietarii obiectelor. Imaginile seculare cu grupul de talhari ai lui Juraj Jánoík reprezintă o contribuție originală slovacă la picturile europene pe sticlă. Familiile care și-au câștigat viața prin fabricarea sticlei au început inițial să producă aceste tablouri. Pictorul pune arta grafică sub sticlă și desenează contururile designului principal, pictorii cu mai multă experiență pictează fără grafica originala. Liniile de contur sunt vopsite cu o perie subțire și in culoare neagră. După ce contururile s-au uscat, detaliile sunt vopsite, de ex. fețe, apoi zone mai mari și, în sfârșit, fundalul. Inițial, au fost folosite culorile tempera pe bază de apă. Pentru a adera mai bine la suprafața sticlei, culoarea a fost amestecată cu gălbenușul de ou sau alte ingrediente. Autorii actuali folosesc culori speciale pentru sticlă sau vopsea în ulei, care se usucă mai greu, dar este mai durabila și obiectele sunt mai frumoase. Inainte erau folosite pensule fabricate din păr de animale dar in prezent se folosesc pensulele cumpărate."
"Ceramica Horezu este un tip unic de ceramică românească produsă în mod traditional în jurul orasului Horezu, situat in nordul regiunii Oltenia (judetul Vâlcea). Mestesugul olaritului din Horezu a fost înscris pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO în decembrie 2012.
Tehnicile utilizate pentru a crea frumoasa ceramică Horezu vin din cele mai vechi timpuri, cu mai mult de 2000 ani in urma. Videoclipul prezintă un olar si familia sa, care modelează si decorează un vas. Procesul incepe prin aducerea lutului roscat, cu o cromatică individuală, care se intalneste doar in localitatea Horezu, în atelierul olarului, unde este prelucrat.
Pasta obţinută se curăţă de impurităţi, se face bulgări iar apoi se lucrează la roată. Formarea vasului necesită o tehnică deosebită si o viteză de lucru mare, pentru ca pasta să nu se usuce. După modelare, vasele se lasă la uscat câteva zile, la umbră si apoi se ard în cuptoare speciale, după ce au fost în prealabil pictate si eventual lăcuite. Simbolul dominant al oalelor vopsite în Horezu este cocosul, alături de care se pot întâlni si alte simboluri traditionale.
Culorile folosite sunt in nuante vii de maro închis, rosu, verde si celebrul albastru de Horezu. "
Articolul reprezintă o ceașcă de ceai din porțelan, un exemplu de artă, de ceramică fină. Tehnica folosită este vitrificarea.
Principalele procese ale artei ceramice sunt: vitrificarea, decorarea și arderea. Materialele utilizate sunt în principal caolinite, dar și feldspat, bile de argilă, sticlă, cenușă, steatită, cuarț și alabastru.
Videoclipul „A village pottery in Andalucia” ilustrează tradiția artei ceramice din Mijas, Andalucía.