"Imaginile și descrierea se referă la costumul tradițional popular de la Zywiec. A fost purtat de locuitorii din Beskid Wysoki, Beskid Maly și din Valea Skawa și Sola. Costumele tradiționale nu mai erau purtate la sfârșitul secolului XIX - acest lucru era valabil mai ales pentru îmbrăcămintea pentru bărbați. Femeile au purtat mai mult timp haine tradiționale."

"Mestesugul realizarii scoartelor din Romania si Republica Moldova este inscris de UNESCO pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii, în 2016.In Romania teserea scoartelor dateaza din timpuri imemoriale. Scoartele erau tesaturi utilitare si decorative din lana care erau menite sa protejeze si sa imbunatateasca calitatea vietii in casa. Denumirea este de origine latină, amintind de funcţia lor primară, similară scoarţei de molid utilizate în trecut la izolarea caselor cu pereţii din bârne.In zilele noastre, scoartele sunt apreciate în principal ca opere de artă si sunt expuse in spatii private dar si publicului larg prin festivaluri si ceremonii. Asa cum se poate observa si in videoclipul de mai jos, pentru a face un covor prima data este necesar ca lana sa fie spalata, uscata, vopsita si legata la razboi.Ţesutul scoarţelor se face în războiul orizontal sau în cel vertical prin întrepătrunderea firelor de lână. Operaţiile pregătitoare ţesutului – sortatul şi prelucratul manual al fibrelor de lana, urmate de urzitul şi năvăditul firelor - sunt operaţiile care pun baza viitoarei ţesături. In unele zone ale tarii inca se mai folosesc colornti naturali pentru vopsirea lanii, obtinuti din plante, flori sau insecte."

"Bluza populară românească (ia) face parte din costumul traditional românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale provin din portul tracilor si geto-dacilor.Ia este o componentă a costumului popular românesc ce variază de la o regiune la alta prin modelul de broderie, culorile folosite, precum si ornamentele utilizate, paiete sau margele.În primul videoclip este prezentat modul de realizare a faimoasei bluze traditionale. Bluza poate fi fabricată din in, cânepă, lână sau bumbac. Mânecile, pieptul si gâtul sunt cele mai decorate cu broderie. Pentru a face o ie este nevoie de o multime de cunostinte tehnice: cum se face tăietura, care sunt punctele folosite în ornamentare si cum se fac aceste puncte, materialele necesare pentru realizarea unei ii.Materialele utilizate sunt: pânză de bumbac alb, fire colorate si albe, foarfece pentru tăiere, ace de cusut, metru de croitorie, masă de tăiere."

"Costumul popular al femeilor isi are originea in secolele XV - XVI. În prezent, el este încă purtat în unele sate din partea centrală a Slovaciei, de ex. Detva si deseori în cadrul festivalurilor populare. Materialul folosit este „Pna”, care este realizat din resturi vegetale de in - pentru femeile mai tinere, costumul este de obicei ornat si brodat iar cel purtat de femeile mai în vârstă prezint broderia tipică cu firele netesute de in. Șorțul numit „zástera” este o fustă folosită zilnic. Este realizat dintr-un percal albastru și adesea purtat în biserică. Rochia este înconjurată de o dantelă. O altă parte a acestui costum popular este fusta - originalul a fost confecționat cu o broderie foarte simpla, pe talie, acum fusta este mai colorată. Boneta ""cepiec"" - este un fel de șapcă, folosită de femeile căsătorite.""Brusliak"" acoperă pieptul. „Krodel” - este o eșarfă mare, care merge sub axilă la spatele femeilor"

"Încă din Evul Mediu oamenii foloseau razboiul pentru a confecționa haine pentru gospodărie. Au folosit haine vechi și materiale textile care au fost uzate pentru a face covoare pentru uz casnic. Covoarele au început să devină piese de artă, deoarece aveau modele care le făceau unice în fiecare zonă, iar în târgurile și expozițiile locale au început să le vândă ca obiecte uz casnic. Metodologia de tesere la razboi este folosită si în prezent, iar Organizația Artizanilor din Cipru organizează cursuri astfel încât covoarele să continue sa fie produse."

"Fitiotiko Lace este o bucată de țesătură, țesută și brodată de mână. Utilizarea sa inițială a fost in scop decorativ. Este complet lucrata manual, iar modelele utilizate sunt foarte caracteristice zonei specifice din Paphos. Materialul textil este folosit pentru a decora casele și îmbrăcămintea. Toate costumele tradiționale din zona Paphos au dantelă Fitiotiko ca decor. Metoda folosită pentru a broda a supraviețuit de-a lungul secolelor și este predata la cursuri speciale de catre Organizația Artizanilor din Cipru. Zona de unde provine dantela are un muzeu dedicat dantelei și istoriei."

Istoria originii tesaturii imprimate in Slovacia datează din secolul al XVIII-lea, în special în zonele din jurul Orava și Spi, unde materialul principal de producție a fost pânza. Imprimarea a devenit o parte importantă in realizarea îmbrăcămintei populare. Țesătura folosită nu trebuia să fie spălată frecvent și nu a fost costisitoare, deoarece imprimarea pe ea era ieftină. Tehnica de vopsire a modelului a fost aplicată mai ales pe pânză, dar alte materiale au fost folosite ulterior, de ex. bumbac. Modelele de pe țesătură au fost pictate manual, dar mai târziu a fost utilizat un timbru din lemn sau metal. În primul rând, pânza a fost fiartă în apă, unde s-au adăugat hidroxid de calciu și sodă. Ulterior, panza a fost spălată în acid sulfuric, diluată cu apă și clătită. După uscare si amidonare, pânza a fost gata de imprimare și de colorat. Ulterior panza a fost introdusa într-un recipient de pap. După ce amestecul s-a uscat, pânza s-a strans în pliuri paralele si a fost atârnată pe o structură de fier fiind cufundată timp de 20-30 de minute într-un amestec de colorare. Componenta de bază a fost indigo. Întreaga pânză a fost colorată, cu excepția locurilor în care a fost pus pap, pe care indigo-ul nu l-a acoperit. Procesul de înmuiere a fost repetat de mai multe ori, deoarece asa se obtinea o culoare mai închisă. După colorare, țesătura a fost plasată într-o soluție slabă de acid sulfuric pentru a îndepărta pap-ul rezultand un model alb format pe un fundal albastru închis. Utilizarea modelelor a fost versatilă, de exemplu pentru fuste, pături, lenjerie, eșarfe, șorțuri, fețe de masă, perdele și multe altele.

"Sunetul țesutului in stil arab umple aerul atelierului Isabelei Soler, una dintre puținele țesătoare rămase în Níjar, un oraș din provincia Almería. Provine dintr-o familie de țesători și se vede că sunetele țesăturilor o captivează. Tese pături și covoare care au ajuns în case din Statele Unite sau Germania. Are grijă să coloreze lâna pe care o folosește cu plantele pe care le culege chiar ea."

"Articolele reprezentate în imagine sunt diferite covoare handmade cu diferite culori. Tehnica folosită se numește „tehnică de țesut la razboi”? ceea ce presupune utilizarea unei mașini de țesut. Materialul utilizat este textil, mătase. Zona de origine a tehnicilor de teserea covoarelor este provincia Almeria, în satele Finana și Pechina, care au fost principalii producători de mătase țesută din secolele X - XIII. În prezent, orașul de producție al covoarelor este Nijar, împreună cu Laujar de Andarax. Videoclipul arată modul în care se folosește razboiul pentru a crea aceste covoare confecționate manual."